In
afara drepturilor sale de mostenitor legal
si indiferent de clasa de mostenitori cu care vine in concurs, sotul
supravietuitor mai are, in temeiul art 973 NCC, si un drept de abitatie asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, cu
conditia ca aceasta sa faca parte din masa succesorala si cu conditia ca sotul
supravietuitor sa nu fie titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta, corespunzatoare
nevoilor sale .
1.
Obiectul dreptului de abitatie : il reprezinta casa in care a locuit sotul supravietuitor
al celui care lasa mostenirea, pana la data deschiderii mostenirii . Fata de aceasta prevedere legala, este
necesar sa facem mai multe observatii :
a.
Legea nu cere ca obiectul dreptului de abitatie sa il repreezinta casa in care
au locuit ambii soti pana la data deschiderii mostenirii ; este cu putinta,
deci, avand in vedere ca legea permite ca sotii sa aiba locuinte separate, ca obiectul dreptului
de abitatie sa il reprezinta casa in care a locuit numai sotul supravietuitor,
fara ca in acea casa sa fi locuit si defunctul
b.
Deasemenea legea nu cere ca obiectul dreptului de abitatie sa il reprezinte
casa in care sotul supravietuitor a avut domiciliul . Este deci posibil ca
obiectul acestui drept sa il reprezinte imobilul in care sotul supravietuitor
si-a avut resedinta .
c.
Nu are relevanta nici faptul ca locuinta a reprezentat sau nu locuinta de
familie, in sensul dat de art 321-324 NCC,
si nici sa fi existat o asemenea inscriere in cartea funciara
d.
Nu se cere prin lege nici ca faptul de a fi locuit intr-un anumit imobil sa fi
avut o durata anume, ceea ce face posibil ca obiectul dreptului de abitatie sa
il reprezinte o casa in care sotul supravietuitor si-a avut domiciliu sau
resedinta pentru o perioada scurta de timp inainte de data deschiderii
mostenirii
2.
Conditiile dreptului de abitatie a sotului supravietuitor
Sunt in numar de trei,
necesar a fi indeplinite in mod cumulativ:
a.
Casa care face obiectul dreptului de abitatie sa faca parte din bunurile
mostenirii. Prin
urmare, este obligatoriu ca respectivul imobil sa se afle in proprietatea celui care lasa mostenirea, indiferent daca este
sau nu bun comun cu sotul supravietuitor. Deasemenea, nu va avea relevanta daca
imobilul respectiv s-a aflat in proprietatea exclusiva a defunctului sau a fost
detinut in coproprietate cu alte persoane. In toate cazurile, dreptul de
abitatie al sotului supravietuitor va functiona, exercitiul folosintei acestuia
fiind supus prevederilor art 636 si urm NCC. Nu se va pune problem , insa, sub nici un
argument, a exsitentei vreunui drept de abitatie intemeiat pe prevederile art 973 NCC in cazul
in care imobilul ce a constituit locuinta sotului supravietuitor a fost detinut de
defunct in baza unui contract de inchiriere sau ca si titular el insusi al unui
drept de uzufruct ori abitatie viagera.
b.
Sotul supravietuitor sa
nu fie titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta corespunzatoare
nevoilor sale . Doua sunt aspectele
pe care trebuie sa le discutam cu privire la aceasta conditie . In primul rand,
legea vorbeste despre inexistenta vreunui drept
real de a folosi o alta locuinta. Nu se cere , deci, doar inexistenta
dreptului de proprietate, ci a oricarui alt drept real care acorda beneficul folosintei unei
locuinte. Prin urmare, nu se va putea prevala de prevederile art 973 NCC si nu
va putea beneficia de dreptul de abitatie acel sot supravietuitor care este
titularul unui drept de proprietate,
uzufruct, abitatie, folosinta, concesiune
asupra unei alte locuinte. In al doilea rand, legea cere ca respectiva
locuinta - asupra caruia sotul supravietuitor are un drept real de a o folosi
- sa corespunda nevoilor acestuia. Care este sfera acestor
nevoi si modul lor de identificare sunt
lasate la aprecierea partilor sau, in caz de neintelegere, a instantei,
legea nestabilind nici un criteriu pentru determinarea lor . Oricum , trebuie
spus ca nevoile persoanei se vor aprecia atat din punct de vedere al nevoilor
obiective, materiale, fizice, cat si al celor subiective, morale, psihologice,
spirituale ale sotului supravietuitor, fara a depasi limitele bunei credinte si fara a permite exercitarea abuziva a
dreptului conferit de lege .
(
de exemplu: Sotul supravietuitor detine in proprietate o locuinta avand o
camera si dependinte; locuinta ce face obiectul dreptului de abitatie are 2
camere si dependinte. Vom putea considera ca sotul supravietuitor detine in
proprietate o locuinta si prin urmare el nu poate beneficia de dreptul de
abitatie conferit de lege . Daca, insa, sotul va dovedi ca locuinta pe care o
detine nu este corespunzatoare nevoilor sale intrucat, de exemplu, are nevoie
de un insotitor pentru ca este grav bolnav, sau are nevoie de o camera in plus
ca si loc de studiu sau de realizare a
unor cerinte profesionale , dreptul de abitatie prevazut de art 973 va fi
operational si aplicabil )
c.
sotul supravietuitor sa nu devina, ca urmare a trasnmisiunii mostenirii,
proprietar exclusiv al casei respective.
Este o conditie care rezulta din aplicarea si interpretarea generala a regulilor
privitoare la proprietate, titularul acestui drept cumuland obligatoriu toate cele
trei prerogative ale dreptului de proprietate ( jus utendi, jus fruendi si jus
abutendi ), dreptul de abitatie fiind practic cuprins in acestea.
3. Continutul si modul de exercitare a dreptului
de abitatie al sotului supravietuitor
Prin natura lui si prin
felul in care este reglementat de lege, dreptul de abitatie al sotului
supravietuitor ne apare ca fiind un
drept cu caracter special . El este instituit strict in considerarea calitatii
de sot al defunctului si , datorita
acestui fapt, continutul sau precum si modul de exercitare sunt diferite fata de dreptul de abitatie
obisnuit, astfel cum este el reglementat de art 750 si urm NCC .
Sub
aspectul modului de constituire, observam ca dreptul exista prin efectul legii, indiferent de acordul sau dezacordul
mostenitorilor. Prin urmare, nu se va pune problema incheierii unei conventii
referitoare la constituirea dreptului de abitatie, ci numai, daca mostenitorii
considera necesar si oportun, cu privire la modul de exercitare a dreptului de
abitatie, si numai sub acele aspecte pe care legea le lasa la aprecierea
partilor si asupra carora n-a instituit norme imperative .
Sub
aspectul exercitiului dreptului, trebuie sa mentionam ca el se naste din momentul deschiderii mostenirii, iar acceptarea
acesteia de catre sotul supravietuitor determina implicit si consolidarea
dreptului sau de abitatie asupra casei
in care a locuit pana la momentul deschiderii mostenirii. Nu va fi necesara,
pentru ca sotul sa-si poata exercita dreptul de abitatie, o acceptare expresa a
acestuia. Fiind un drept suplimentar conferit de lege, special in considerarea
calitatii de sot supravietuitor, simpla acceptare a mostenirii va prezuma si
acceptarea dreptului de abitatie. Pentru ca el sa se stinga va fi, insa, necesara o renuntare expresa a
sotului supravietuitor.
Renuntarea sotului supravietuitor
la mostenire va determina implicit si pierderea dreptului de abitatie conferit
in temeiul art 973 NCC. Prin urmare, nu va fi
posibila renuntarea la mostenire si , in
acelasi timp, acceptarea dreptului de abitatie, ca drept singular, intrucat acesta este recunoscut strict in
considerarea calitatii de mostenitor a sotului supravietuitor .
In
ipoteza in care sotul supravietuitor
renunta la mostenire in calitatea sa de mostenitor legal, dar accepta
mostenirea ca si mostenitor testamentar, va mai opera sau nu dreptul de
abitatie conferit de lege ? Raspunsul la aceasta problema poate fi dat formandu-se doua pareri . Intr-o prima
opinie, raspunsul este afirmativ, dreptul de abitatie beneficiind si in aceasta situatie sotului supravietuitor,
intrucat legea leaga efectele juridice,
nu neaparat de calitatea de mostenitor legal sau de aceea de mostenitor
testamentar, nefacand oricum nici o distinctie cu privire la aceasta, ci de
calitatea de sot supravietuitor a
beneficiarului dreptului in raport de defunct. Discutam aici de calitatea de
" sot " apreciata din punctul de vedere al statutului personal, care
nu se pierde prin decesul unuia dintre membrii cuplului. Ori, daca prin
existenta unui testament, a carui intocmire prezuma raportul afectiv special
dintre defunct si sotul supravietuitor , acesta din urma are anumite privilegii
de care intelege sa beneficieze, chiar
daca acest lucru presupune renuntarea la calitatea de mostenitor legal intrucat
este mai avantajos pentru el sa primeasca numai calitatea de mostenitor
testamentar, nu vedem motivul pentru care ar trebui sanctionat prin
nerecunoasterea dreptului sau de abitatie . Intr-o alta opinie, se poate considera ca dreptul de abitatie este generat exclusiv de
statutul de sot supravietuitor ca si mostenitor legal, caz in care, odata ce
s-a renuntat la acest statut, se pierde automat si dreptul de abitatie. Este ,
practic, legat dreptul de abitatie de caracterul de mostenitor legal al sotului
supravietuitor. Punctul de vederea spre care cred ca ar trebui sa incline
practica este cel dintai.
In
temeiul dreptului sau de abitatie, sotul
supravietuitor are dreptul de a locui in respectivul imobil, singur sau
impreuna cu copiii sai, cu parintii sau
cu alte persoane aflate in intretinere. Legea nu face distinctie dupa cum
copiii sunt doar ai sotului
supravietuitor sau sunt comuni cu
defunctul, prin urmare vor putea locui in acea casa, beneficiind de dreptul de
abitatie al sotului supravietuitor, toti copiii acestuia, fara a avea
importanta criteriul discutat mai sus. Credem totodata ca beneficiul dreptului se
pastreaza chiar si in raport de copii ai
sotului supravietuitor nascuti dupa data deschiderii mostenirii, indiferent
daca-l au sau nu ca parinte pe defunct. Ar fi aceasta o problema in cazul in care
sotului supravietuitor i se naste un copil, dintr-o relatie extraconjugala;
nefiind vorba de o recasatorire a sotului supravietuitor, dreptul sau de
abitatie subzista, punandu-se problema deci daca acel copil va putea locui in
casa ce face obiectul dreptului de abitatie fara ca prin aceasta sa se impute
sotului supravietuitor o incalcare a drepturilor celorlalti mostenitori.
(de exemplu, prin existenta acelui copil,
nevoile sotului supravietuitor se maresc, el avand nevoie de o camera in plus;
prin urmare, ceilalti mostenitori , pentru a cere restrangerea sau schimbarea
obiectului dreptului de abitatie, vor fi obligati sa respecte alte conditii, in
principiu mai oneroare, decat ar fi avut in lipsa acestui copil)
Raspunsul este
afirmativ, in sensul ca orice copil al sotului supravietuitor va beneficia de dreptul de abitatie al
parintelui sau, intrucat legea nu face nici o distinctie cu privire la aceasta,
acordand totdeauna statut de egalitate tuturor copiilor unei persoane. Mai
mult, suntem obligati sa facem , in
privinta minorilor, aplicarea textelor de lege care stabilesc locuinta si domiciliul minorilor.
Spre
deosebire de abitatia de drept comun,
dreptul de abitatie al sotului supravietuitor cunoaste o limitare fireasca : nu exista pentru acesta posibilitatea de a
locui, in casa ce face obiectul dreptului, impreuna cu sotul sau sotia. Concluzia este fireasca. Recasatorirea
sotului supravietuitor determina
stingerea dreptului de abitatie. Deci, in cazul in care cel care a vut
calitatea de sot supravietuitor s-a recasatorit, el va putea sa locuiasca in casa
care a facut obiectul dreptului de abitatie numai in temeiul unui alt drept (
de exemplu in temeiul unui drept de uzufruct, de abitatie - dar constituit in
temeiul dreptului comun - de inchiriere, de comodat, etc ) si nu se va putea
prevala de beneficiile dreptului de abitatie special recunoscut sotului
supravietuitor.
Cum
se va aprecia , insa, situatia in care fostul
sot supravietuitor nu s-a recasatorit
dar locuieste in respectiva casa impreuna cu o alta persoana, in asa-numitul
clasic "concubinaj". Vor putea
ceilalti mostenitori sa invoce stingerea dreptului de abitatie prin
similitudine cu recasatorirea? Credem ca nu, acest lucru nu este posibil,
dispozitiile legii fiind clare si precise in aceasta materie . Numai incheierea unei alte casatorii determina
stingerea dreptului de abitatie. In cazul in care ceilalti mostenitori, lezati
ca si principiu de convietuirea sotului supravietuitor cu o alta persoana, vor
putea determina stingerea dreptului de abitatie pe calea partajului.
Folosinta
locuintei va fi atributul exclusiv al fostului sot supravietuitor si al
familiei sale ( cu exceptia
sotului/sotiei - dupa cum am aratat anterior ). Prin urmare, locuinta nu va putea fi inchiriata , iar
dreptul de abitatie nu va putea fi
cedat.
Tiularul
dreptului de abitatie va fi tinut sa
suporte toate cheltuielile aferente dreptului sau locativ, precum si toate
cheltuielile de intretinere ale bunului imobil pe care il foloseste. In
cazul in care dreptul de abitatie a fost restrans, titularul sau nu va fi
obligat sa suporte decat cheltuielile aferente partii pe care o detine .
Nu
in ultimul rand mai trebuie specificat si faptul ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se extinde asupra a tot ce se uneste si se incorporeaza
cu bunul , precum si asupra tuturor accesoriilor acestuia, astfel incat nu
se va putea admite , de exemplu, exercitarea unui drept de abitatie asupra unui
apartament in lipsa dreptului de a folosi partile si dependintele comune ale
blocului sau cota parte din terenul aferent acestuia .
Dreptului
de abitatie al sotului supravietuitor i se vor aplica, in masura in care nu
contravin prevederilor apeciale ale art 973, prevederile art 750-754 NCC,
coroborate cu ale art 703 - 748 NCC.
4.
Restrangerea si schimbarea dreptului de abitatie
a. Oricare dintre mostenitori poate, in temeiul
art 973 alin 3 NCC, sa ceara restrangerea
dreptului de abitatie al sotului supravietuitor, in cazul in care locuinta nu-i este necesara acestuia in
intregime. Este practic o prevedere corelativa celei din alin 1 al art 973,
care vorbeste despre o locuinta corespunzatoare nevoilor sotului supravietuitor
. Ori, daca vom considera necesar ca locuinta sa corespunda nevoilor persoanei,
tot asa va trebui sa consideram necesar ca , in cazul in care aceasta locuinta excede
nevoilor persoanei, sa fie posibila o restrangere a drepturilor acesteia. Justificarea
acestei precederi legale sta in necesitatea asigurarii unui echilibru intre
mostenitori, a unei echitabile impartiri
a bunurilor mostenirii si a unui exercitiu firesc si just al drepturilor
fiecaruia dintre cei implicati . Avand
in vedere caracterul personal al dreptului de abitatie, aprecierea
"necesitatii" de a folosi intreaga locuinta sau numai o parte a
acesteia se va face in raport de
persoana sotului supravietuitor, de starea sanatatii acestuia, de preocuparile
lui profesionale sau intelectuale, de
nevoia de a avea un insotitor, de persoanele pe care le are in intretinere, etc.
b. Tot in temeiul
prevederilor art 973 alin 3 NCC, oricare dintre mostenitori poate sa ceara schimbarea obiectului dreptului de
abitatie, cu conditia sa puna la dispozitia sotului supravietuitor o locuinta
corespunzatoare. Legea nu stabileste nici un criteriu pentru a identifica
"locuinta corespunzatoare", prin urmare va fi necesara o apreciere a acesteia prin
prisma intelegerii partilor sau ca urmare a interventiei instantei, bazata pe
criterii de factura generala . Dupa
aceleasi reguli generale pe care le-am mentionat si anterior, este necesar ca
aceasta locuinta sa corespunda nevoilor obiective si subiective, materiale si
spirituale ale sotului supravietuitor, si
, in principiu, sa nu aduca nici o
ingreunare a situatiei acestuia. Astfel, spre exemplu, credem ca o oferta
constand intr-o locuinta care nu dispune de toate utilitatile pe care le avea
cea dinainte sau care se afla intr-o
zona greu accesibila nu va putea fi
considerata ca fiind o locuinta corespunzatoare. Mai trebuie sa subliniem si
faptul ca locuinta ce urmeaza a fi pusa la dispozitia sotului supravietuitor
trebuie sa-i fie data acestuia cel putin cu titlu de abitatie, pentru a nu-i
crea nicun fel de disconfort juridic. Orice alta incadrare a dreptului ce se
ofera sotului supravietuitor , de exemplu inchiriere sau comodat, poate fi
motiv de refuz al ofertei . Locuintei oferite in schimb si drepturilor sotului supravietuitor asupra
acesteia i se va aplica regimul juridic pe care legea il impune prin
prevederile art 973 NCC
c.
cu privire la modalitatea practica de infaptuire atat a restrangerii cat si a
schimbarii obiectului dreptului de abitatie, se impune a
face o remarca cu caracter general : posibilitatea de a se manifesta vointa
partilor este totala ; nu trebuie sa existe decat intelegerea dintre ele.
Astfel , se va putea incheia o conventie avand ca obiect restrangerea dreptului
de abitatie, dupa cum se va putea incheia o conventie de constituire a unui
drept de abitatie pentru o alta locuinta
- in cazul schimbarii obiectului dreptului de abitatie - dublata obligatoriu de
o declaratie din partea titularului privind renuntarea acestuia la dreptul de
abitatie asupra casei pe care a detinut-o initial . Este posibila
si varianta, mai ales in cazul schimbarii obiectului dreptului de
abitatie, a incheierii contractului prin
mecanismul ofertei si a acceptarii, in conditiile art 1187 - 1200 NCC.
5.
Stingerea dreptului de abitatie.
Alin 4 al art 973 NCC
reglementeaza expres doua posibilitati de stingere a dreptului de abitatie al
sotului supravietuitor: prin partaj si prin recasatorirea sotului
supravietuitor. Vom mai adauga la acestea si posibilitatea de stingere a
dreptului de abitatie ca urmare a schimbarii obiectului acestuia, prin
exercitarea drepturilor conferite de art 973 alin 3 NCC. In plus, ca si cazuri generale de stingere a
dreptului , va trebui sa mentionam renuntarea titularului la drept precum si
decesul titularului dreptului.
a.
Stingerea dreptului de abitatie prin partaj se va face pe
calea comuna a impartelii, fie prin buna intelegere fie prin instanta. Legea
impune un termen minim pentru durata
dreptului de abitatie in acest caz : un
an de la data deschiderii mostenirii. Precizam ca acest termen este necesar
a fi respectat numai in ipoteza stingerii dreptului de abitatie prin partaj, in
celelalte variante nefiind necesara trecerea sau implinirea vreunui termen. Se
va face, in privinta aceasta, aplicarea prevederilor art 1143-1145NCC
coroborate cu ale art 669-686 NCC.
Partajul va putea fi cerut de oricare dintre mostenitori, inclusiv de
catre sotul supravietuitor. Competenta solutionarii cererii de partaj va
apartine instantei de la locul ultimului domiciliu al defunctului. In cazul partajului
prin buna invoiala, avand in vedere ca obiectul sau il constituie un bun imobil
- casa de locuit - acesta se va incheia
obligatoriu in prezenta tuturor mostenitorilor si numai in forma autentica, sub
sanctiunea nulitatii absolute, urmand a fi inscris in cartea funciara Ca efect
al partajului, fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv al bunurilor ce
i-au fost atribuite ( art 680 NCC confera partajului un efect constitutiv de
drepturi). Se poate admite si incheierea unei conventii de suspendare a
partajului, in conditiile art 672 NCC, mai ales in vederea respectarii duratei
minime a dreptului de abitatie ( un an ), sau pentru a se oferi posibilitatea
mostenitorilor de a-si exercita celelalte drepturi legale , respectiv
restrangerea sa schimbarea obiectului dreptului de abitatie. Oricum, indiferent
de varianta in care este incheiat partajul, in natura sau prin echivalent, si
indiferent de partea care a fost atribuita sotului supravietuitor ( bunul in
materialitatea sa, o parte a acestui bun sau o sulta ), dreptul de abitatie
viagera inceteaza odata cu incheiarea actului de partaj sau
dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
b.
Recasatorirea sotului supravietuitor determina stingerea dreptului de abitatie
chiar daca acest fapt s-a petrecut anterior implinirii termenului de un an de
la data deschiderii mostenirii. Este, dupa parerea mea, o reglementare justa,
avand in vedere caracterul special si
personal al acestui drept de abitatie. El a foat instituit ca un beneficiu
acordat sotului supravietuitor, in special in considerarea calitatii sale si a
legaturilor stranse pe care le-a avut cu defunctul. Prin existenta acestui
drept , drepturile celorlalti mostenitori sufera anumite restrangeri. Ori, este firesc a se pierde acest beneficiu
si a se reda integralitatea drepturilor mostenitorilor celorlalti, in
situatia in care sotul supravietuitor a renuntat de buna voie, prin
recasatorire, la invocarea statutului sau
si a legaturilor pe care le-a avut cu defunctul .
c.
Renuntarea sotului supravietuitor
la dreptul de abitatie pe care il are in temeiul legii. Aceasta renuntare
trebuie sa provina exclusiv de la titularul dreptului, respectiv de la cel care
are calitatea de sot supravietuitor. Orice alta renuntare, venita din partea
altor persoane care beneficiaza de drept, respectiv a copiilor , parintilor sau
a celor aflati in intretinerea sotului supravietuitor nu va avea ca efect
stingerea dreptului de abitatie al sotului supravietuitor. Mai precizam ca
aceasta renuntare trebuie sa fie expresa, conform art 13 NCC, simplul fapt al
neuzului dreptului neputand fi prezumata ca si renuntare.
d.
Decesul titularului dreptului, respectiv a sotului
supravietuitor, anterior momentului in care dreptul s-a stins sau s-ar fi putut
stinge intr-un alt mod, va reprezenta deasemenea o modalitate de stingere a dreptului de
abitatie a sotului supravietuitor.
e.
Schimbarea obiectului dreptului de abitatie, realizata in
conditiile alin 3 al art 973, nu
reprezinta stingerea dreptului de abitatie pe care il are sotul supravietuitor.
Este adevarat ca schimbarea obiectului
dreptului de abitatie va determina obligatoriu stingerea drepturilor pe care
le-a avut sotul supravietuitor asupra casei detinute initial. Nu se poate vorbi
si nu exista nici un temei legal pentru pastrarea a doua imobile grevate de
dreptul de abitatie al sotului supravietuitor .
Imobilul primit in schimb va fi
grevat de acelasi drept de abitatie, reglementat de prevederile art 973 NCC.
Continutul dreptului, modul de exercitare, mijloacele de aparare, modalitatile
de stingere vor fi proprii dreptului
special de abitatie recunoscut de lege sotului supravietuitor . Nu se stinge
dreptul propriu-zis, ci se schimba numai obiectul sau.
6.
Caracterele juridice ale dreptului de abitatie a sotului supravietuitor
Conform alin 2 al art
973, acest drept este gratuit, inalienabil si insesisabil.
La aceasta, insa, mai putem adauga si
alte caracteristici, rezultate din analiza si interpretarea legii.
a.
Este un drept real intrucat are ca obiect o casa de locuit
. Din acest caracter va rezulta dreptul titularului dreptului de a folosi atat
bunul ca atare, cat si toate accesoriile acestuia, respectiv dreptul de
folosinta asupra partilor comune ale imobilului precum si dreptul de folosinta asupra terenului aferent
imobilului.
b.
Este un drept temporar, a carui durata este limitata prin
lege, pana la efectuarea partajului sau pana la recasatorirea sotului
supravietuitor . Per a contrario,
rezulta ca daca nu se efectueaza partajul si sotul supravietuitor nu se
recasatoreste, dreptul de abitatie al acestuia poate avea orice durata in timp,
cu posibilitatea insa pentru ceilalti mostenitori de a cere restrangerea sau
schimbarea obiectului dreptului, caz in care dreptul subiectiv se mentine,
modificandu-se practic numai continutul sau obiectul sau.
c.
Este un drept gratuit. Aceasta caracteristica va fi discutata
sub doua aspecte : pe de o parte, sotul supravietuitor nu va fi obligat sa
plateasca chirie celorlalti mostenitori pentru folosinta bunului si , pe de
alta parte, sotul supravietuitor nu va fi obligat sa depuna garantia prevazuta
prin art 726 NCC. In aceasta situatie,
nu este exclusa aplicarea dispozitiilor art 726 alin 3, pe care le
consideram speciale si derogatorii de la
caracterul de gratuitate al dreptului de abitatie al sotului supravietuitor. In
plus, respectiva prevedere are un caracter de protectie a celorlalti
mostenitori si va trebui, prin urmare, aplicata
ori de cate ori este cazul . Astfel, daca titularul dreptului de
abitatie, prin faptele sale sau prin starea sa de insolvabilitate, pune in pericol
interesele proprietarilor, el va putea fi obligat, prin hotarare
judecatoreasca, sa depuna o garantie
care sa asigure respectarea drepturilor acestora.
d.
Este un drept inalienabil si
insesizabil. Conform acestei caracteristici, dreptul de
abitatie este incesibil, neputand sa fie
transmis nici prin acte cu titlu gratuit, nici oneros, nici prin acte intre vii
si nici pentru cauza de moarte. Astfel cum am aratat, dreptul de abitatie al
sotului supravietuitor se va stinge prin decesul acestuia . Nu se admite nici inchirierea bunului care
face obiectul dreptului de abitatie, insa aceasta in temeiul prevederilor art
752 NCC iar nu in virtutea caracterului inalienabil al dreptului. Caracterul
incesibil nu trebuie confundat cu posibilitatea de a folosi bunul impreuna cu
ceilalti membri ai familiei, conform art 750 NCC, respectiva folosinta neavand
valentele unei cesiuni a dreptului. Ca o
consecinta a caracterului inalienabil al dreptului de abitatie al sotului supravietuitor, acesta
va fi si insesisabil, el neputand fi urmarit de creditorii personali ai sotului
sau de creditorii mostenirii
DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA
